Sau ce putem învăța din exemplul The New York Times.
Acum zece ani, cea mai prestigioasă gazetă din SUA se confrunta cu aceleași probleme cu care se confruntau toate publicațiile media la acea vreme: scăderi dramatice de venituri.
Lumea s-a mutat online și publicitatea odată cu ea, iar veniturile au luat drumul marilor operatori de ads: Google și Facebook. Iar astea nu erau singurele probleme.
Mine Safety Disclosures a publicat recent o analiză cuprinzătoare, dar ușor de digerat, despre cum s-a reinventat The New York Times. Oferă o imagine pertinentă despre cum refaci și adaptezi un business, într-una dintre cele mai sensibile industrii – jurnalismul (de calitate).
Nu am să intru aici în detalii, vă las să-l descoperiți singuri.
Vreau însă să punctez câteva idei legate de conținut.
A fost una dintre direcțiile prin care The New York Times a întors destinul în favoarea sa. Și este tentant să spunem că da, sigur că i-a ajutat contentul, pentru că jurnalismul și conținutul generat prin natura meseriei este business-ul și produsul lor de bază.
Și este adevărat, dintr-o anumită perspectivă.
Au reinvestit profiturile obținute din print media pentru a-și mări bazinul de talente – jurnaliști ce activau deja în mediul digital, voci noi, care așa cum declară chiar ei:
The thing about working for the Times is that you never have to explain yourself.
Cum aplicăm exemplul the Times când noi suntem în business-uri mult mai puțin strălucitoare?
Ca în imaginea de mai jos.
Indiferent ce vindem sau care este obiectul business-ului, conținutul creat în jurul produselor sau serviciilor, dar cu preocupare permanentă pentru valoarea oferită în primul rând publicului va genera simpatizați, fani, clienți, ambasadori sau cum vreți să-i denumiți.
Better journalism este despre a gândi din perspectiva celuilalt înainte de a te repezi să-i vinzi (whatever you sell) și despre a căuta să-i oferi acele informații care să-l facă un cumpărător/om mai documentat, mai cultivat, mai avizat și mai empowered.
Despre a răspunde la întrebările gândite sau negândite, dar și despre a-l încuraja să aibe o voce.
Am mai scris despre cât de mult avem de învățat de la jurnaliști, și voi reveni de câte ori consider că este cazul, pentru că este o mentalitate obligatorie, din perspectiva mea, în marketingul prin conținut.
Folosirea de top talent nu este un moft, dacă vreți performanță, iar cazul the Times este despre ce se întâmplă când investești în talent, nu în digital tricks.
Și da, iarăși este tentant să spunem că este posibil “acolo, la ei”, în țările mai dezvoltate din toate punctele de vedere. Am să vă contrazic, pentru că și “aici, la noi” tot oamenii sunt principala forță și resursă de schimbare.
Pentru The New York Times au contat și alte modificări în strategia de reinventare, nu doar investiția în condeie pricepute, dar dacă extrageți secțiunea “invest in content” veți vedea că nici una din celelalte direcții nu s-ar fi putut susține doar prin ele însele.
Citiți povestea spusă de Mine Safety Disclosures – este un adevărat business case și, nu în ultimul rând, este și despre cum relatezi despre un subiect complex folosind slide-uri simple și limbaj comun.
Ilustrații Mine Safety Disclosures.
