Nu joc baschet, nu sunt fan și nici nu sunt sigură că am înțeles regulile jocului. Dar m-am uitat la documentarul “The Last Dance” așa cum citesc biografii.
Din dorința de a afla ceva nou despre oamenii care au schimbat lumea și de a mă inspira din viața lor.

Cred că Irvin Yalom a fost cel care a spus că avem mereu nevoie de modele pentru a ne extrage energie și motivație din viața, încercările și succesele lor. Și că fiecare rezonează și își ia din experiența altora ceea ce îi trebuie la momentul respectiv.

Michael Jordan (MJ) nu are nevoie de nici un fel de prezentare. A fost the one & only basket player sau the man more than life, cum a mai fost denumit.

“The Last Dance” spune povestea lui MJ în ultimul sezon petrecut la Chicago Bulls, dar se întoarce periodic în timp și în viața celorlalți co-echipieri, fără de care the dream team nu ar fi făcut istorie.  

Este un documentar de văzut pentru coach-i sau oricine are de-a face cu echipe și performanța lor.

Echipa ce a definit o generație s-a clădit în timp, prin viziunea unui antrenor ce a schimbat abordarea și a redefnit jocul de baschet.

Este despre cum o echipă se poate transforma dintr-una bazată pe o vedetă (MJ) într-una în care jucătorul star devine un leader care prin puterea prezenței și capacitatea sa de control emoțional reușea să motiveze și să scoată ce era mai bun în fiecare jucător.
Este despre încrederea dintre ei, cum se construiește și cât de mult contează și pe teren, dar și în afara lui.

Povestea oricărui mare sportiv este de fapt povestea unui caracter.

Iar în cazul lui MJ legătura puternică cu tatăl său îi definește caracterul și traseul.
Faptul că nu a putut să sărbătorească cu el cel de-al șaselea trofeu în campionatul NBA îl arată așa cum era de fapt, dincolo de succesul internațional: un om răvășit emoțional, în lacrimi pe podeaua vestiarului, care își pierduse ancora.

Jordan a părăsit circuitul de baschet profesionist după moartea tatălui său din nevoia de a-și căuta un nou sens, pe care nu-l mai găsea în baschet odată cu dispariția tatălui, un sprijin permanent și o prezență nelipsită, de fapt mentorul său.

Turn every negative into a positive.

Era încurajarea primită constant de la tatăl său și dacă te uiți la poveste din acest unghi vei vedea că o aplică de fiecare dată, cu fiecare încercare.

Nevoia lui MJ de a-și face “My game” era mai mult decât ambiție și uneori pare ireală determinarea și capacitatea lui de a se motiva în meciuri.
Competiția era o formă de adicție: de a fi cel mai bun și de a câștiga cu orice preț, în orice joc pe care îl practica.

Un fel de nevoie animalică de a învinge adversarul, dincolo de meci.
Voia să-i domine, atât fizic cât și mental, și avea puterea de a transforma orice gest sau atitudine contrară într-o super forță motivațională pentru a câștiga meciul.

O vorbă sau o privire din partea unui jucător dintr-o echipă adversară, o recunoaștere a altui jucător în ligă (Most Valuable Player) erau suficiente pentru a declanșa în el spritul de luptă. Un spirit rar întâlnit, și nu doar în baschet.

Da, este și o lecție pentru content marketeri. 

Agentul de presă al lui Jordan povestește cum a făcut și refăcut texte întregi pentru a anunța revenirea lui Jordan în circuitul profesionist. În final, MJ a propus și el un text.

Spunea doar “I’m back” și a fost titrat pe pagini întregi de ziare.
A făcut înconjurul lumii pentru că era tot ceea ce era esențial de spus și așteptat de o lume întreagă.
Când ceea ce suntem, spunem și facem este suficient de puternic și consistent, vorbele sunt de prisos.

“Turn every negative into a positive” ne trebuie acum tuturor, poate mai mult ca oricând.

Documentarul cuprinde zece episoade și a devenit în câteva săptămâni de la lansare cel mai vizionat documentar din istoria ESPN (rețea TV de canale sportive).
Este disponibil pe Netflix România, mai jos trailer-ul.

Ilustrații ESPN