Kintsugi înseamnă “tâmplărie de aur” și este o metodă japoneză tradițională de reparare a ceramicii sparte, folosind lacuri cu pulbere de aur sau argint. Metalul prețios accentuează liniile de crăpătură din piesa reparată, spre deosebire de tendința mai evidentă de a încerca ascunderea acestor imperfecțiuni.
Kintsugi este considerat un gen independent de ceramică, o formă de artă, mai degrabă, decât o simplă metodă de reparare. Ideea că o piesă spartă poate căpăta o nouă valoare și poate fi mai frumoasă ca urmare a defectelor sale funcționează bine și ca metaforă, iar în Japonia Kintsugi este considerată o filosofie similară altora, precum ikigai și wabi-sabi.
Piesele kintsugi sunt valoroase deoarece fiecare obiect este unic.
Chiar dacă piesa reasamblată a fost inițial un articol produs în masă, ea devine unică datorită crăpăturilor sale. Indiferent de modul în care se încearcă reproducerea piesei, nu se vor mai obține niciodată exact aceleași crăpături. Ea devine unică tocmai datorită defectelor sale particulare.
După trei ani de pandemie, cu pierderi de tot felul, începerea unui război și consecințele sale inevitabile pe diverse planuri, abordarea Kintsugi este singura cale posibilă de a continua. Cel puțin, pentru unii dintre noi.
Nu vom fi niciodată la fel și vom prezenta fisuri (detalii despre ce se află în spatele epuizării generale pe care o simțim – aici), dar dacă este ceva de învățat din kintsugi, este că suntem valoroși și datorită defectelor și neajunsurilor noastre. Fiecare experiență de viață este o fisură care, inițial aparent inestetică, poate fi de fapt cea mai valoroasă lecție sau experiență din care putem crește.
Nu am povestit de ceva vreme aici pe site, iar materialul cu care revin este despre lene.😊
Productivitatea este adesea considerată cheia creativității. De la agenții de publicitate, corporații până la persoane fizice, creativitatea nu este evaluată doar în funcție de calitatea și amploarea lucrărilor, ci și de frecvența cu care acestea sunt create. Această presiune sporește sentimentul de competitivitate în rândul comunităților creative, dar și îngreunează producția efectivă.
Cele mai mari realizări nu sunt dezvoltate în ferestrele de timp dedicate “ideilor”, ci atunci când creierele noastre au spațiul necesar pentru a explora posibilități. Cu alte cuvinte, cheia creativității ar putea avea mai puțin de-a face cu productivitatea, ci mai mult cu “lenea”.
Se spune în introducerea la The Lazy Report, primul dintre rapoartele It’s NiceThat’s Insight, o platformă globală dedicată comunităților creative, construită ca răspuns la o solicitare a unei universități de a “pune în domeniul public ceva care să îi facă pe oameni să se simtă mai bine în pielea lor”.
Într-o cultură în care se așteaptă ca indivizii să funcționeze la viteză maximă, este din ce în ce mai important să învățăm să avem grijă de noi și să ne purtăm și valorificăm creativ fisurile, exact ca în practica kintsugi: pauzele au un merit propriu, bogat din punct de vedere al sănătății mintale, filosofic și creativ.
The Lazy Report este un mic omagiu adus perioadelor de ruptură și evadare din iureșul productivitivății. Analizează evenimentele ultimilor ani și efectele asupra productivității, fără a se limita la lumea creativilor, spune povești de procrastinare în diverse discipline și oferă sfaturi practice pentru un stil de muncă și de viață mai “leneșe”, dar de fapt mai sănătoase și, în final, mai creative, mai satisfăcătoare și mai semnificative.
The Lazy Report se descărcă de aici, iar mai jos despre filosofia Kintsugi de la The School of Life.
Foto credit Unsplash.com.
